sâmbătă, 28 februarie 2015



Străinii din...Razna   

Mama mi-a spus să nu vorbesc cu străinii!...

Și totuși vorbesc cu ei de-o viață! De când am deschis ochii și până-i voi închide. Că doar străinii mi-au devenit cunoscuți. Cum altfel?!
Dar ce te faci când cunoscuții îți devin străini? Da, se întâmplă și asta. Se întâmplă să dezamăgești, să superi, să enervezi, să nu evoluezi, să fii uitat… Sau să uiți. Uneori e o chestie de igienă uitarea asta, e benefică. Te-ajută să n-o iei razna. Alteori, când tu ești cel uitat, are efect invers: ți-arată drumul spre Razna. Și tu o iei la fugă-ntr-acolo. Orb. Surd. Mut. Razna îți devine casă. Și masă. Și mamă. Și iubită sau, după caz și stare civilă, soție. E uimitor să nu mai știi ce-i cu tine, să-ți vorbească cei din jur și ție să-ți pară că-i pornit aparatul de radio. Doar când le vezi buzele mișcându-se, sau ochii țintuindu-te-n interogatoare priviri, îți dai seama că radio dialoga. Cu tine. Și ce dacă? Cu ce m-ar ajuta să-i răspund la tâmpul ce-ai pățit? Oricum, capacitatea de înțelegere a omului e limitată, și nu pot risca să-mi pun lăuntrul pe masă și să fiu dezamăgit de stupide remarci. Sceptic. Așa devii. Nu mai crezi și nu te mai încrezi.
Stai în Razna și-aștepți, neștiind precis ce. Aștepți, de fapt…străinii. Razna e țara în care poți face cunoștință cu ei. Din nou. Și să te placă. Din nou. C-așa-s ei, schimbători. Rar devin statornici, și-atunci ești tu pasibil de-a ți se face dor de-o fugă, lăsându-i pe ei…razna.
Mama mi-a spus să nu vorbesc cu străinii!... Și totuși, cunosc acei străini. De unde? Din Razna



Foto: http://leenik.deviantart.com/art/nowhere-man-115368331



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu