marți, 3 martie 2015

   

Povestea ploii

  Ploua. Dar nu ca de obicei. Nu… Era o ploaie unică, o ploaie ce purta prin văzduh sentimental prezenței tale. Știi?, mie nu prea mi-a plăcut ăst fenomen al naturii… Până mi-am dat seama că el paralizează orice acțiune a celor din jur, că toți, de frica de-a se uda, se reped spre case sau adăposturi. Se tem!… Am început să am curajul necesar de-a înfrunta ploaia, și mi-am dat seama că nu era un dușman împotriva căruia ar fi trebuit să mă avânt vijelios, ci era o prietenă. O făptură neînțeleasă ce voia îmbrățișată, ascultată. Ce voia, de fapt, să ude; felul ei de-a spune te iubesc!
   Numai că și azi, ca și ieri, omul este sceptic, și nu-i e la îndemână să vadă dincolo de aparență. La prima vedere, ploaia ne udă rece. La o a doua vedere, ea ne hrănește. Dacă-ți faci timp și de-o a treia, vei înțelege că ne iubește, ne sărută tandru și ne spune povestea ei:
   A fost odată…o picătură de apă, ce iubea nebunește pe unul dintre fiii oamenilor. Îl privea zilnic din norișorul ei, ascunzându-se de ochii curioși ai suratelor. Se încălzea până la evaporare când el își înălța privirea spre cer și fiori de gheață o treceau când el stătea, nopți întregi, în casă. Aștepta cu nerăbdare ziua cea mare, când va fi majoră și va putea pleca pe pământ, să îmbrățișeze făptura pentru care ea trăia toate clipele vieții...
-Și dacă, atunci când va sosi clipa ca picătura aceea să cadă pe pământ, iubitul ei se va ascunde, temos, în casă? De ce voi, oamenii, sunteți atât de egoiști, gândindu-vă doar la propria persoană?, mă întrebă, intrigată, ploaia



Foto: 
http://lifeisbeautiful-manya.blogspot.ro/2012/06/rain-in-pictures.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu