luni, 23 martie 2015

Povești în felineză (III)
Aș zice că soarele aduse împreună pe cele două feline, căci fără să fi luminat el acea zi, lăbuțele cele albe ale pisicii ar fi rămas în întuneric și coama aurie a leului nu ar mai fi fost înfrumusețată de jocul razelor de lumină… De asta i-am făcut loc și lui în poveste. Trecând peste detalii, trebuie să spun că leului îi era tare greu. Nimeni, în tot muntele, nu-l văzuse vreodată plângând. Nu avea de ce. Sau chiar dac-ar fi avut, îți juca un teatru…demn de Oscar. Când îi venea să plângă, își scutura coama puternic, își dădea singur ghiont și pleca la vânătoare. Nimic nu calmează o frustrare mai bine decât…ura. Acum nu putea urî acea ființă suavă ce-i ocupa cordul; ar fi vrut s-o urască, dar nu-și putea permite asta. N-ai cum să urăști dacă ai știu ce-nseamnă acel te iubesc!, aruncat cu teamă în vântul ce se îndrepta spre urechile celui/celei ce a răpit focul din Olimpul zeilor și a incendiat cu el inima ta. Spuse și leul te iubesc!, într-o seară, după ce lipsise toată ziua, pe când pisica dormea. A sperat că-l va fi auzit, dar…a doua zi, ea și-a petrecut timpul certându-l pentru lipsa nemotivată de-acasă. Și leul a plâns. Departe de ochii ei. Și-a plâns și pisica, neștiind cum să-i spună leului că a auzit șoapta lui de-aseară și că îl iubește și ea. De ce-o fi atât de greu să spui te iubesc! atunci când iubești? Formularea degradează intensitatea, spunea Cioran. Oare după ce spui te iubesc!, nu mai iubești la fel de tare? Nu mai e dorul la fel de mistuitor, nu mai sunt întâlnirile la fel de mute? Oare trebuie ca inimile să se despartă frecvent, pentru a putea fi din nou una, pentru a nu lăsa loc monotoniei? Voi să-mi spuneți! Dar numai după ce veți petrece o viață…iubind. Se plângeau, unul alteia și una altuia că le e greu, că nu-s liberi, că nu-s înțeleși… Ba își deschideau reciproc ușile libertății, invitându-se isteric la părăsiri, fără a recunoaște o clipă că nu-și mai puteau percepe viața fără captivitatea celuilalt. Binecuvântată fii, închisoare!
V-am spus că leul, de gelozie, i-a cumpărat pisicii mănuși? Negre? Da!, ca nu cumva să-și mai transforme lăbuțele albe în momeală și pentru alți ochi. O săptămână nu i-a mai vorbit felina cea mică. Dar s-a bucurat la paroxism de gestul lui. Atunci a fost încredințată că bătrânul o iubește. Enorm. Și că nu vrea s-o-mpartă. Cu nimeni. Ciudat!, că-n rest era așa de darnic…
Am vrut să termin povestea așa: „Leul era bătrân când a cunoscut miniona ce-l învățase să iubească. Deși îi era greu, alerga voinicește prin pădure și se jucau întreaga zi doar de dragul ei. Așa că într-o zi, pe când pisica îi încurca părul coamei, dându-se grande că l-a întrecut, leul închise, zâmbind, ochii, ca pentru o siestă din cele zilnice. Și nu-i mai deschise. Felina i-a săpat groapa cu propriile lăbuțe, care au devenit, de atunci negre. Ca și toată blana ei. Ca și inima-i mică în care dormea acum amintirea unei iubiri gigantice. Dimpreună cu gigantul. De atunci și până acum, oamenii ocolesc pisica neagră, nevoind să aibă ghinionul unei iubiri curmate timpuriu, ca a ei. Și oare au iubit cu-adevărat acei oameni?”
Dar nu o voi face. Considerați povestea ca fiind a voastră și încheiați-o. Singuri. Nu de alta, dar ar trebui să-i schimb titlul în „Pisica neagră”, și nu-mi place cum sună.






Foto: http://pixgood.com/cat-and-lion-shadow.html

3 comentarii:

  1. Acest text este cel mai minunat dintre toate pe care le-ai scris până acum. Tu scrii extraordinar de bine, dar acum te-ai întrecut pe tine însuți. Toate sentimentele și acțiunile din acest text sunt copleșitor de frumoase și mă regăsesc în ele. Această poveste este preferata mea, poate e și din cauză că mă regăsesc cu totul în ea, și nu prea pățesc acest lucru. Mi-ai înfrumusețat ziua prin această povestire, chiar dacă e tristă, e superbă. Mulțumesc, dragul meu prieten, că împarți darul tău cu noi și ne bucuri. Cu drag, prietena ta, Georgiana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place să scormonesc adâncul omului și mă bucur că, în cazul tău, am reușit! Mulțumesc pentru apreciere și pentru că mă citești! :)

      Ștergere
    2. Aprecierea e de partea mea și abia aștept să mai citesc din lucrările tale, pentru că în multe din ele m-am regăsit și rămân uimită ce poți face tu din niște cuvinte, le dai o frumusețe aparte. Și mă bucur că am ocazia să-ți citesc textele.

      Ștergere