duminică, 8 martie 2015

Zbor spre casă

Nu știu să admir frumusețea în cadrul ei natural, în libertate, și-atunci caut să o conserv cumva, s-o posed, s-o-nchid. De asta culeg flori și le pun în vaze sau la uscat, de asta captivez pești multicolori în acvarii, de asta fac poze. De asta îmbrățișez…
Despărțirile sunt răstimpuri dedicate meditării, contemplării. Dar noi ne le dedicăm urii. Da, e mai ușor, mai la îndemână să urăști, decât să vezi obiectiv ce și unde ai greșit. E mai ușor să vezi vina în cel de lângă tine, decât în tine. Cauza: ego -ism, -centrism, -latrie… Tot tacâmul. E greu să nu urăști. E dureros. Se nasc depresii și insomnii. Dar doar această stare te face capabil de-al reprimi pe celălalt oricând în viața ta, ca și cum nici nu ar fi fost plecat.
E greu să nu posezi… Dar ce libertate e aceea în care un om ți se află-n preajmă din alte considerente decât propria-i voință? E greu să admiri o înaripată în zbor… Ai vrea s-o ai prizonieră, să o poți atinge, să depindă de tine, să te caute din priviri când îi e foame, să plângă după tine când e bolnavă, să mimeze bucurii palide atunci când îi schimbi grăunțele cu firimituri de prăjitură, să cânte doar pentru tine. Ai vrea să se așeze pe umărul tău cu frică și iubire, dar ție să nu-ți fie teamă să ieși cu ea din casă, să nu te temi c-o vei pierde. Ai vrea să se îmbolnăvească doar pentru a fi soarta ei în ale tale mâini, pentru a o face să creadă că tu ești centrul ei. Și știi că nu ești… Ești doar un pasager în a sa viață, în viața în care îi e dat să vadă munți și văi, mări și fluvii, să doarmă în parcurile orașelor sau în codri ascunși. În viața în care va vrea să guste și apă din baltă, și apă de izvor, și grâu curat să mânce, dar și să scormonească în praf după un fir de iluzie. Ți se pare că știi ce-i trebuie, că i-ai putea da totul, dar ți se pare… Nu-i poți da nimic. Poți doar s-o iubești și să-i accepți iubirea. S-o contempli, cu tresăriri, atunci când zboară deasupra altor zări, și să fii mereu acolo, să nu-ți schimbi locul, ca atunci când va veni înapoi, să te găsească, să nu se rătăcească pe veci.
O cușcă nu e frumoasă decât dacă are o înaripată în ea. Dacă-i goală, devine suport pentru praf și prânz pentru rugină. O cușcă goală…e dezolantă. Dar și o pasăre fără libertate e tristă. Dacă am scoate portița cuștii, pasărea ar avea casă, nu cușcă. Ambele frumoase, cu scop, cu finalitate…






Foto: 
http://www.coolartvinyl.com.au/free-bird-cages-p-369.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu