sâmbătă, 4 aprilie 2015


Amor trântit pe-asfalt

M-am întrebat azi, pentru prima dată, ce-o fi amorul. Nu-i zic nici iubire, că-mi pare sterp - un fel de îmbrățișare între îngeri grăsuți și-aproape nuzi, nici dragoste, că nu știu ce-nseamnă. Sau n-a avut cine-mi spune. Clar. Că altfel nu pricep. Și-am început, în timp ce căutam șnițele vegetale și crăpam de nervi că nu mai erau roșii la kil, ci doar la caserolă, am început așadar s-aleg definiții din stolul ce-mi intra prin urechea stângă și se perindau prin fața minții, sperând a fi păstrate și a nu gusta dezamăgirea uitării mijlocite de exilul ce-și deschidea porțile în cea dreaptă. Și ce-i amorul? Zemos cuvânt! O fi cumințenie d'aia tâmpă, în care țineam de mână jumate din urmașele Evei ce-mi erau colege de clasă? Nu cred. Prea mult copil strică. O fi eroismul (special am mâncat „t”-ul!) ce-mi hrănea întrebări nou-născute la vremea adolescenței? Nț!, e prea puțin din amestecul neomogen și sălbatic ce-ți stă ca o ceață pe tot ce ești atunci când...arzi. Da, de la amor nu știu să fie verb, așa că cel mai apropiat îmi pare a arde. Arzi atunci când ți-e dor, când ai răcni turbat de lipsa ființei iubite, arzi atunci când limba se dovedește prea săracă-n cuvinte și nu știi ce trebuie să spui în loc de vidul lui te iubesc!, arzi atunci când aștepți, arzi când gelozești, arzi când uiți pentru o secundă că tot ce ai voie să faci până la moarte e să arzi, arzi când nu pricepi ce e acea făptură pentru care arzi, unde-ncepe și unde se termină sau de ce ai ajuns prizonier în zorii libertății. Arzi. Și tot ce mai poți face e să taci. Și să adulmeci.
Vrei să afli ce-i amorul? Trântește-n draci o sticlă din parfumul preferat pe-asfalt și dă-i foc. Privește, adulmecă și taci. Dacă vrei, poți să iei foc. Dar ai grijă ce aprinzi cu el.







Foto: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bonfire_Flames.JPG

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu