vineri, 1 mai 2015


pauzele morții

de fiecare dată când
revii
din albul infinit,
din diafan neant,
din zori de
nevedere,
din negre galaxii,
din tot ce-i prea
departe,
din spiritu-ți vibrant,
eu gust încă o
clipă
de viață, și respir,
și iar iubesc, și
tângui,
și simt că-n
cimitir
pentr-o secundă,
poate,
groparu-ncercănat
a-nțepenit de
teamă
și nu a mai săpat
negru-mi mormânt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu